|
BULETIN INFORMATIV
13 SEPTEMBRIE - ANIVERSAREA ZILEI POMPIERILOR DIN ROMÂNIA
În fiecare an, la 13 septembrie se sărbătoreşte Ziua Pompierilor din România. Anul acesta se împlinesc 161 ani de la bătălia din Dealul Spirii, când cei 166 de neînfricaţi ostaşi din Roata de Pompieri a Capitalei în frunte cu bravul căpitan Pavel Zăgănescu au înfruntat în 1848 puternica forţă străină venită să înfrângă mişcarea revoluţionară. Demonstrând un curaj fără seamăn şi un emoţionant spirit de sacrificiu, aproape jumătate din efectivele acelei eroice subunităţi şi-au jertfit viaţa pentru apărarea aspiraţiilor de independenţă şi demnitate naţională ale românilor.
În fiecare an, Ziua Pompierilor prilejuieşte organizarea unor activităţi de marcare a evenimentului la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Anghel Saligny” al judeţului Vrancea.
Astfel, în data de 10.09.2009, cu începere de la ora 10.00, la sediul ISU Vrancea inspectorul şef, dl lt. col. Chiscop Flaviu va susţine o conferinţă de presă cu ocazia aniversării Zilei Pompierilor din România. De asemenea cu începere de la ora 12.30 la cimitirul din sat Colacu, comuna Valea Sării va avea loc o ceremonie comemorativă şi o slujbă religioasă la mormântul maiorului post-mortem Liviu Mihalache, căzut la datorie în data de 10.02.2000, în urma unui incendiu (Anexa 1).
În data de 11.09.2009, la sediul ISU Vrancea se vor desfăşura cu începere de la ora 10.30 următoarele activităţi:
· Prezentarea mesajelor de felicitare în cinstea Zilei Pompierilor din România;
· Premierea câştigătorilor la concursurile sportive;
· Desfăşurarea unor exerciţii demonstrative specifice;
· Expoziţie cu tehnica din dotare;
· Organizarea „Zilei porţilor deschise”.
ANEXA 1
CĂZUT LA DATORIE
Născut pe plaiuri vrâncene – satul Colacu, din comuna Valea Sării – pe 2 noiembrie 1961, căpitanul Liviu Mihalache era pompier din tată în fiu. Tatăl său plt. adj. Ion Mihalache, şef inspecţie pe Raion în 1951, era un împătimit al meseriei. Promoţie 1988 a Şcolii Militare de Ofiţeri a M.I. a fost repartizat la Grupul judeţean Cluj, ca locţiitor comandant de companie. A urmat o perioadă de activitate în grupul Covasna. După care a venit mutarea pe plaiurile natale – în septembrie 1995 – în calitate de comandant de companie la Secţia Vidra. În 1998 a fost promovat locţiitor comandant de detaşament în Focşani. O carieră frumoasă, dublată de o pasiune sinceră pentru profesie….
10 februarie 2000 – o zi ca oricare alta din acea perioadă a anului, o zi senină de sfârşit de iarnă în care razele soarelui încălzeau sfios pământul obosit de atâta iarnă, prevestind primăvara ce se apropia cu paşi repezi. În cadrul Detaşamentului de Pompieri Focşani, fiecare militar îşi îndeplinea sarcinile de serviciu, conform planului stabilit. Cpt. Liviu Mihalache – locţiitor al comandantului de detaşament – prezenta subordonaţilor o interesantă temă de educaţie civică şi vizibil satisfăcut de discuţiile pe care le crease între aceştia, verifica baza materială pentru începerea unei şedinţe practice de pregătire de specialitate.
Deodată liniştea este spartă de sunetul strident al alarmei. Sunt solicitate două maşini de intervenţie la un incendiu izbucnit la subsolul blocului nr. 6 din str. Mare a Unirii. Întreaga activitate, este întreruptă, iar cpt. Mihalache preia comanda celor două echipaje şi se îndreaptă către locul evenimentului. Părea o misiune banală de rutină, deoarece „ardeau mocnit deşeuri de materiale textile şi hârtie depozitate pe rafturile unei boxe”.
Ajuns la faţa locului dă ordinul pentru realizarea dispozitivelor şi împreună cu şeful de echipaj serg. mabc Nicolae Nica, echipat o ţeavă tip „C” pătrunde în subsolul întortocheat, cufundat în beznă şi inundat de fum şi gaze toxice rezultate în urma arderilor, pentru executarea recunoaşterii. După ceva timp, nereuşind să identifice boxa incendiată, ies amândoi să mai respire un pic de aer curat şi să-şi mai tragă sufletul. În acest timp ofiţerul dă ordinul pentru localizarea şi stingerea incendiului.
După aceea, se hotărăsc să mai încerce o dată şi dispar amândoi în fumul înecăcios din ce în ce mai dens din subsol. Gazele toxice degajate de arderea incompletă, sunt însă un duşman implacabil, după numai câteva minute, ofiţerul simte că se sufocă şi încearcă să iasă, dar se rătăceşte în subsolul labirintic. Doborât de concentraţia masivă de monoxid de carbon, se prăbuşeşte secerat. Camaradul său, aflat şi el în pragul intoxicării, îl caută şi reuşeşte să-l găsească, însă sleit de puteri nu reuşeşte să-l ridice. Cu ultimele forţe izbuteşte să găsească drumul spre ieşire, pe linia de furtun, iese din subsol, îşi alarmează colegii şi cade la rândul său, secerat de acel gaz perfid.
La scurt timp echipa de salvatori intră în subsol, în căutarea ofiţerului şi după câteva minute de încordare şi înverşunare se reuşeşte să-l recupereze, însă corpul inert al acestuia trădează un crud adevăr : firul vieţii căpitanului Liviu Mihalache se curmase …
Între timp sergentului i se acordase primul ajutor şi fusese trimis cu salvarea la spital, unde sub rapida intervenţie a medicilor, a fost salvat. Pentru ofiţer însă a fost prea târziu… Nimic nu a mai putut readuce viaţa acestui bărbat brav… Nici duşurile cu oxigen, nici resuscitările încercate de colegi şi medici, nici chiar intervenţia oportună şi calificată medicilor din camera de gardă a Spitalului Judeţean Focşani. S-a stins la datorie, slujindu-şi semenii, protejându-le viaţa şi bunurile – crezul care l-a călăuzit permanent în cei 38 de ani de viaţă.
Căpitanul Liviu Mihalache a fost avansat post mortem la gradul de maior, iar comandantul unităţii a propus eşaloanelor superioare ca subunitatea din care a făcut parte căpitanul Liviu Mihalache să-i poarte numele.
Faptele sale, preţul cu care l-a plătit, pentru abnegaţia cu care s-a aruncat în lupta cu focul, face ca maiorul post mortem Liviu Mihalache, să devină un simbol pentru toţi pompierii vrânceni, să-l preţuim pe cât merită şi să înţelegem că pentru un pompier jertfa supremă este aproape în oricare dintre misiunile cotidiene, încât, se poate spune că nu doar profesionalismul, priceperea şi dăruirea să se afle necontenit în slujba semenilor ci „însăşi viaţa”.
Compartimentul Informare şi Relaţii Publice
|
